A.F.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană a început brusca urbanizare a teritoriilor din jurul marilor oraşe, şi mă refer aici în special la municipiul Bucureşti. După cum ştim, “minunata” noastră capitală deja numai poate ţine faţă unui număr atât de mare de locuitori – aproximativ doua milioane – şi mai ales unui număr atât de mare de maşini. Dacă înainte maşina era un lux, acum pot spune că este o necesitate. Aşadar, mai marii capitalei, după lungi ore de meditaţie şi gândire au hotărât transformarea Bucureştiului într-o metropolă. O metropolă ca după bombardament, blocuri care stau sa cadă. Poate că ne minunăm cum această ţărişoară mirifică este în Europa.

În timpul regimului comunist actualul judeţ Ilfov ce înconjoară capitala – pe atunci Sectorul Agricol Ilfov – era bazat pe agricultură. Majoritatea pământului era lucrat pe ogor, pentru porum, grâu şi alte alimente de bază. Totul era din 1962 în propietate C.A.P. – Cooperativa Agricolă de Producţie – lucrat în comun, nimeni nu era propietar, propietar era doar “statul”. Imediat după revoluţie, odată cu revenirea la o aşa zisă democraţie au început împărţirile teritoriale. În general, cei împropietariţi au fost cei care, în acte, au pătimit, şi-au dat sufletul pentru democraţie şi au rezistat focurilor de armă din seara de 21-22 decembrie 1989, însă în practică, au stat cu fundu’ pe scaun şi au urmărit “entuziasmaţi” revoluţia la televizor, iar cei care cu adevărat şi-au dat viaţa, şi-au pierdut o mână, un picior, au luptat pentru libertate au fost daţi la o parte, iar astăzi sunt umiliţi la tot colţul chiar de aceşti impotenţi. Cunosc exemple, nu aveţi ce să-mi spuneţi.

Proaspăt propietar de pământ ţăranul român a început să simtă “febra aurului” la vederea contravalorii propietăţii sale. O contravaloare înşelătoare, deoarece, poate pentru ţaran pare o avere, dar pentru cumpărător este o adevărată victorie. De abia “ieşit din puţ”, cincizeci de mii de euro par ceva nemaipomenit pentru un exponent al unei vieţi comuniste (care, țin să amintesc, a durat patruzeci şi doi de ani din 30 decembrie 1947 când regele Mihai I a abdicat pana pe 25 decembrie 1989 când Ceauşescu a fost ucis). Dar să revenim… cincizeci de mii de euro pentru o propietate de un hectar la marginea Bucureştiului. Poftim?

Bun. Să zicem că la revoluţie ţăranul primeşte despăgubire pentru că a stat pe scaun şi a făcut rating televiziunii doua hectare pe care le vinde cu respectiv, o sută de mii de euro. Ce face prima data? Îşi ia haine scumpe, doar numai e ţăran! Își face vilă de şaptezeci de mii de euro cu patru băi, două etaje, zece camere şi piscină în curte. De ultimii bani îşi ia ateve, scutăr şi maşină. Pentru că nu are absolvită şcoala de şoferi, iar o asemenea maşină este prea puternică chiar şi pentru un şofer cu acte în regulă, o distruge în scurt timp, o accidentează, vede el ce-i face. Casa nu o poate întreţine, pentru că de la vacă nu poţi să mulgi bani care să asigure plata pentru gaze şi curent. Aşadar, cu casa în paragină şi cu maşina scoţând fum de sub capotă, ţăranul se întoarce la aceeaşi viaţă ca inainte, însă, îi mai rămân hainele cu care se poate mândri că e orăşean… Unul eșuat.

Trecerea bruscă a acestuia de la vocabularul şi portul regional la vocabularul şi portul monden este un proces foarte greu de satisfăcut, neschimbând gândirea şi mentalitatea sa. Este posibil că aceste specimene să aibă drept consecinţă o dramă profundă caracterizată printr-un comportament superficial faţă de celelalte persoane. Probabil aceştia vor încerca să se îndepărteze de fostul anturaj şi să încearcă să-şi găsească unul nou care să atingă noile lui “standare”. Cred ca singura metodă de contracepţie ar fi izolarea.

“Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba”

A.F.

adrian.firculescu@gmail.com

Voi publica în continuare un articol scris de mine în data de 04.06.2007 şi publicat pentru prima data pe pagina mea de Yahoo! 360.

“Titlul clasic cred ca vă pune în tema articolului de faţă. Am să vorbesc despre prostie. Ce înseamnă să fi prost? Păi grea întrebare. A fi prost nu e ceva de care îţi poţi da seama singur, trebuie să-ţi spună cineva «Bă eşti prost!» pentru că aşa, tu ai putea continua în voie cu prostia ta. Prostia în general este caracteristică prin limbaj, vocabular sărac şi lipsa logicii. Dacă stăm bine să ne gândim, acest lucru nu e ceva autohton. Prostia a fost moştenită din moş-strămoş păstrată cu sfinţenie de anumite familii din România. Să ne amintim de I.L. Caragiale, după părerea mea cel mai mare comediant şi parodist (până şi numele-i era o parodie – Luca-Caragiale) a scris în nenumerate rânduri despre prostia anilor în care acesta a trăit – sfârşitul secolului XIX. Ne amintim cu drag de D-l Goe şi de familia sa, de Caţavencu, Trahanache, cuplul Farfuridi-Brânzovenescu. Teo din Deko Cafe spunea ca românii au fost atât de proşti încat au păstrat prostia acelor vremuri. Ţin să-l contrazic şi spun că dacă «prostia ar durea, unii ar murii în chinuri groaznice».

Ca să reîntoarcem în zilele noastre, când vorbesc prostie şi adepţii săi, primul lucru la care mă gândesc sunt manelele. Îmi este milă de aceşti adepţi ai genului, pentru că, ei trec printr-o perioada foarte grea a vieţii în care suferă enorm pentru că au cerşit şi furat din Italia, Spania, iar acum vor să ne împresioneze pe noi cu ateveurile, scuterele, bemveurile şi merţanele, de asemenea furate sau cumpărate la un preţ derizoriu (până în 100 de euro). Din păcate, acest stil ia amploare mai ales între copii de 10-14 ani, ceea ce este rău pentru că ne «prostim» viitoarea generaţie în mâinile căreia va intra conducerea ţării. Dacă până duminică s-ar face un sondaj al testului de inteligenţă cu probleme de logică, nu de cultură generală, pe un eşantion de 10.000 de persoane cu vârstele între 12-16, media, din păcate nu ar depăşi 70-80. Părerea mea. Poate că avem şi «eminenţe cenuşii», dar ce să-i faci, majoritatea contează. Dacă pe scena politică avem o mascaradă totală de ce nu am avea şi în societate. Trebuie să ne gândim la teza unică la matematică unde 48% din elevii bucureşteni nu au reuşit să ia un amărât de 5. La acele probleme, sincer, 7 era notă mică, iar minima era, pe puţin 7,5. Dar ce să-i facem, m-aş întreba daca ar fi fost subiecte tip şcoala primară câţi ar fi picat… Tot atât de mulţi. Să ne mai gândim şi la «perlele» fără logică inventate de elevii de la bac. Puţină logică n-ar strica.

Dar, prostia se pupă bine şi cu snobismul. «Eu mă îmbrac de la Paris cu costume cobacabana şi adidasi din aia ce-i mai şmecheri. Am numai haine de firmă, dar n-am mâncat 3 luni pt ele. Am cel mai marfă telefon pe care l-am luat în rate pe 20 de ani. Io am scuter măă, ce contează că l-am luat de la mâna a 2-a. Am un palat enorm pe care nu l-am terminat pentru că numai am bani şi de asemenea nu-mi permit să-l întreţin.»

Cu speranţa că, citind acest articol, să-mi urmaţi sfatul, să numai fiţi snobi şi puţină logică n-ar strica, numai fiţi demagogi, numai râdeţi de puştiu ăla că are dioptriile de 0,3 pentru că voi le aveţi de 0,5. Fiţi comunicativi şi nu-i luaţi pe toţi peste picior să nu vă treziţi cu una peste ceafă.”

A.F.
adrian.firculescu@gmail.com