O da… a nins decembrie 18, 2007
Posted by A.F. in Societate.1 comment so far
A nins şi în Bucureşti mă! Acuma poate că reclama aia stupidă cu sania cu roţi n-o să ne mai streseze.
Şi cum spuneam. A nins. Da… Pe lângă bucuria infantilă cu uitee a nins afară hai să ne rupem gâtu’ pe gheaţă, ninsoarea aduce numai dureri de cap. Adică… ai grija pe şosea să nu o iei la vale, ai grijă să cum îţi spargi capu’ când mergi pe jos. De asemenea, ziariştii visători, au început deja să umple ziarele cu metafore de clasa a V-a gen: s-a aşternut un covor alb peste capitală. Atunci, dacă tot suntem într-o capitală europeană, să-l dăm la o parte. Bun, am văzut, e frumos, acuma, hai tată curăţă că vrea şi lumea să ajungă acasă.
Personal, nu prea mi-a plăcut iarna… Adică, îmi plăcea vara, da’ în vremea când nu erau canicule. Îmi plăcea vara pentru că mă puteam plimba cu bicicleta mai ales, (eu fan al bicicletelor). Iarna îmi aminteam ca o perioadă în care venea Moş Crăciun şi când schimbam anu’. Atât. Că fazele alea cu zăpadă, cu frumuseţea naturii, hai frate mă laşi… Nu-s io cu astea.
Cum anu’ trecut nu a nins, iar utilazele de dezăpezire au hibernat, anu’ ăsta, cam greu am pornit… Adică, deja ningea de ceva timp bun şi nimic pus în mişcare. Ce băă? Stropeala asta? Stai să vin viscolu’ şi poate atuncea ne mai gândim.
Hai baftă, că sunt sigur că ninsorica asta mică a fost doar aşa… una mică.
A.F.
adrian.firculescu@gmail.com
Citeşte mâine: Amintiri: cum m-am înscris la liceu
Analize decembrie 18, 2007
Posted by A.F. in Prostie.add a comment
Sunt născut în iulie. Da… mai e până la ziua mea. Şi acuma e cu analizele astea gratuite, cadou de la minister. Îmi amintesc că io le-am primit pe 10 iulie, cu două zile după.
Şi, ca orice român care, hmm, nu prea are mult timp liber la dispoziţie, m-am dus prin august la recoltat. Mă rog, era o porcăială totală. Am stat o oră la coadă (că doar erau gratis) şi dupaia când mi-a venit rându’, asistentele erau nişte scârboase, adică… parcă îţi băgau cuţitu’ în venă. Bine acuma băieţii cu creieru’ spălat de la atâţia steroizi o să zică hă hăă bă şi tu fată te sperii de un ac. Hă hă, nu cred că vroiai să fii în locul meu, pentru că sunt sigur că nu ţi-ar place ca Chuck Norris să-ţi recolteze sângele…
Dupaia îmi spune să dau un telefon peste o lună şi să vin să le iau. Zis şi făcut, peste o lună, sun şi-mi spune că ăia sunt în concediu şi să mai încerc peste două săptămâni. Peste două săptămâni, sun din nou, mă pasează iar peste una sau două săptămâni. Enervat… dau telefon peste trei săptămâni. Şi mi se spune să mă duc la doctor să le ridic. Mă duc io la doctor (stau la coadă bineînţeles, că parcă sunt România cozilor) şi când intru în cabinet, apare pe un tabel Numele meu — LIPSĂ ANALIZE.
Păi mă… Ce dracului! Atâta bătaie de joc. Adică nu puteau să spună din prima bă eşti prost, ţi-am pierdut analizele. N-ai avut noroc din prima, mai încearcă până reuşeşti. şi să-mi facă semnu’ ăla de i l-a făcut Cioroianu regelui… Spaniei parcă. Oricum nu contează.
Acum, le-am repetat. Bineînţeles la o policlinică privată pentru că numai vreau să am de-aface cu sictiriţii ăştia, care, poate că nu au salariu de directori, dar şi aşa dau dovadă de nesimţire. E exact ca atunci când a trebuit să mă înscriu la liceu, de am aşteptat 6 ORE!! ca să completez o amărâtă de fişă. Dar asta, altădată.
Asta e! Înghite şi taci din gură…
A.F.
adrian.firculescu@gmail.com
Blogul – ultima fiţă decembrie 17, 2007
Posted by A.F. in Societate.5 comments
E luni. Începe o nouă săptămână de coşmar, chiar dacă e ultima înainte de Crăciun, da’ e aia când nu ai chef de nimic şi când vezi şi câtă treabă ţi se dă pe cap, n-ai chef de nimic.
Blogul… o da. Dacă la început era numai pentru cei cu cap, acum şi prostu’ are blog. Pe lângă faptul că blogul devine un fel de profil, în care nu se mai postează articole, păreri sau mirări, ci poze, filmuleţe, şi linkuri. Nu prea mai există bloggeri originali, mulţi folosind [via] sau preluarea ştirii complete de pe un alt site.
Parcă blogul era un fel de alternativă la jurnalism, al jurnaliştilor independeţi care nu erau folosiţi drept marionete care să urle şi să ţipă ca să-l ridice pe stăpân în sondaje nici decum un profil de hi5. Am mai scris despre asta, dar mai scriu încă odată.
Dacă unu are blog, asta nu înseamnă neapărat că şi tu trebuie să ai blog. Poate că tu nu te pricepi. Un bun exemplu este cel al pesediştilor. Năstase are blog. Da’ ce Iliescu e mai prost? Dacă are bou ăla blog io de ce să nu am?
Dar să nu luăm exemplul politicienilor. Ei sunt bine-mersi, plin de bani, mănâncă din caşcaval şi se simt bine. Să luăm un exemplu la întâmplare: Gigel are blog. Şi chiar îi merge bine. Are vizitatori, postează când are timp, poate că-l mai înjură şi pe unu pe altu’. Tu, Vasile, îţi zici: iaaa uite-l pe idiotu’ ăsta are blog. păi bă, dacă până şi bou asta are blog, ia să-mi fac şi io… pozez un brad, pun o poză cu elodia şi să vezi câţi fraieri intra.
O da. Dar aş vrea să văd dacă o să ajungă unii (sau poate unele) care să dea massuri pe messenger: daţimi şi mie un commentariu pe blog, va pup dulce! sau mi-am pus poze noi intraţi şi lasaţi comm :X:* sau să apară bloggeri stresanţi care la fiecare post nou să dea mass să îi vizitam blogu’.
Poate că în momentul când citeşti asta te gândeşti să-ţi faci şi tu blog. Poate că nu e asta de tine. Sau poate că, eşti un blogger nedescoperit. Bafta!
A.F.
adrian.firculescu@yahoo.com
Citeşte mâine: O da… ninge.
Later Edit: Când am scris acest articolul nu am făcut referire la persoanele care se află în Blogroll. Dacă nu îi consideram buni, nu îi adăugam. Mai gândeşte-te odată epsilon.
Semaforul Roşu decembrie 16, 2007
Posted by A.F. in Prostie, Societate.add a comment
Astăzi, mă duc şi eu, ca tot omu’, după ce observă că numai are nimic de mâncare în frigider, la un hypermarket, să-l umplu la loc.
Şi mă rog, nu mă voi lega de aglomeraţia din hypermarkete (chiar era liber azi) ci de semaforul pietonilor din faţa intrării.
De la început mi s-a părut bizar. Adică… cine a a văzut semafoare pe care să scrie: Apăsaţi butonul şi aşteptaţi culoarea verde a semaforului. Am zis şi eu… mă, or fi băgat ăştia semafoare din alea ca în Uniunea Europeană şi, plin de optimism, apăs butonul. Aştept să se facă verde… Şi aştept… În acelaşi timp semaforu’ ălora care veneau cu maşinile din faţă era roşu, iar al ălora care ies din parcarea hypermarketului verde, însă majoritatea coteau spre partea mea. În teorie, semaforul pietonului trebuia să fie şi el verde, iar ăia să acorde prioritate.
Însă nu… Nu se clintea… Era pur şi simplu… blocat pe roşu. Deja ăia care veneau în linie dreaptă aveau verde… Ce dracului?
Videne… mă băiatule… Ştiu că ai o duci foarte bine şi că ai deja două touareguri din banii statului, şi ştiu că o să zici că nu-i vina ta, e a primarilor de sector. Păi vorbeşti tu mă primare cu ei ca măcar să se conteze că ai făcut ceva. Că altceva decât schimbat borduri şi reasfaltat străzi care chiar nu aveau nevoie de asfaltare nu prea ai făcut.
Baftă, poate îţi revii acuma în plină perioadă electorală. Da oricum, cred că dracu te mai votează.
PS: (Vorbeşte cu Inimăroiu 
alt băiat şmecher să-l repare că io numai suport)
Jurnalul regelui Carol I decembrie 16, 2007
Posted by A.F. in Literatură.add a comment
Că tot e duminică, să ne orientăm atenţia asupra unei cărţi.
Pentru pasionaţii de istorie, Jurnalul regelui Carol I este o comoară plină cu inventarul audienţelor, proiectelor de lege, aniversărilor, deplasărilor, onorurilor, vizitelor, inspecţiilor, petrecerilor, bolilor, febrelor şi intrigilor preelectorale parlamentare şi guvernamentale etc. însă şi pentru cititorul obişnuit poate fi ca o acţiune din trecut.
Găsim în carte, pe lângă detalii picante de istorie mică, de la suferinţele Reginei Elisabeta (căruia regele îi înregistrează chiar şi… menstruaţia) până la constatarea “descompunerii” în care se afla, rezultă de aici, încă de prin 1882 Partidul Conservator, de unde şi conlucrarea eficientă cu Ion Brătianu, un om preţuit la fel de vizibil şi intens precum Mitiţă Sturdza, trecând prin semnalarea intrigilor ruseşti, a tribulaţiilor sentimentale de la Curte, a preocupărilor pentru statutul domeniilor regale, prin înregistrarea sobră a deceselor, ori prin surprinzător de desele partide de biliard, seara, la Peleş, în compania… bardului Vasile Alecsandri.
Mai apoi este vorba despre dependenţa regelui de jurnalul acestuia. Nu există zi în care această să nu noteze cel puţin vreo 6-7 propoziţii.
Am citit această carte în vacanţa de vară din 2007 şi pot să spun că a fost una plăcută, mai ales din cauza pasiunii mele pentru epoca modernă românească, de la 1848 la 1918.
Interesantă, pentru cine ştie ce-i aia.
Se găseşte la editura Polirom, la un preţ de 49 de lei.
A.F.
adrian.firculescu@gmail.com
Citeşte mâine: Blogul – ultima fiţă
Jurnalu’ s-a sucit decembrie 15, 2007
Posted by A.F. in Societate.1 comment so far
De la o anumită vreme, am observat că Jurnalul Naţional, cică cel mai bun ziar din România s-a cam sucit… Da’ rău de tot. Adică, ce să spun… ELODIA! O da, Elodia.
După ce Diaconescu&Lazarus ne-au stresat cu doua mii patru sute cincizeci si opt de episoade despre nimic, Jurnalu’ a preluat leapşa şi încearcă să ne streseze la fel de mult, însă nu prea îî iese.
Cam în fiecare număr, văd câte un mail trimis sau primit de o presupusă Elodia (babyelodia@gmail.com) . Da’ ce mă interesează pe mine ce discuta asta? Chiar nu aveţi ce face? Hai mă Jurnalule, aţi văzut şi voi că se vinde, şi ce-aţi zis… daca am scăzut în vară de la 948.000 de cititori/zi la 932.000 cititori/zi, poate ne facem de-o pomană şi creştem la loc, chiar mai mult.
Elodia – varianta Jurnalul partea I
Elodia – varianta Jurnalul partea a II-a
Elodia – varianta Jurnalul partea a III-a
…
Elodia – varianta Jurnalul partea a XIV-a
Deja văd că s-a ajuns la partea a XIV-a … Până unde totuşi?
Şi totuşi mă întreb: dacă Elodia asta e ca o leapşă… cine vor fi următorii care vor mai dezvălui?
A.F.
adrian.firculescu@gmail.com
PS: Da’ Elodia n-avea şi ea blog?
Părerea mea: Muzica house decembrie 14, 2007
Posted by A.F. in Părerea mea.5 comments
Astăzi voi lansa un nou bloc de articole, sub titlu “Părerea mea”. După ce am fost încontinuu înjurat pentru că ai avut tupeul să te iei de rbd şi th, ete că acuma vreau să-mi spun părerea despre anumite chestii. Şi dacă nu-ţi place, asta-i părerea mea, de-aia au murit copii în ‘89 ca să-mi pot spune io ce cred fără să-mi ia nimeni gâtu’.
Ei bine, bănuiesc că mulţi pastilaţi vor fi deranjaţi. Azi am o problemă cu muzica house. Mi se pare o muzică novice. Adică, orice se poate face DJ. Bine nu la fel de tare ca DJ-ii de top, pentru că, este adevărat, unii DJ chiar sunt geniali, dar vreau mai mult să mă refer aici la muzica house mai de doi bani, şi în general cam asta e şi aia comercială, care se pupă genial de bine cu maneluţa.
Foarte uşor. Eu spre exemplu, am neşte înclinaţii spre muzică, deci înţeleg mai bine partea asta cu ritmul, măsura şi nota. În muzica house, aşa zişii compozitori reuşesc de-abia după nenumărate încercări să scoată un ritm destul de bunicel, în final, exploatându-l la infinit. Se repetă acelaşi lucru. Să zicem că poate la început, tu ca pastilat, zici hai bă că pare marfă da’ tot ascultând şi-ascultând devii dintr-odată om normal şi zici ia dă-l dracu că prea se repetă.
Nu-mi imaginez să asculţi muzică d-asta în căşti, sau în timp ce lucrezi la birou. Iar despre dansul specific îl caracterizez într-un cuvânt: bâţâială. Şi totuşi, generaţia de azi e generaţia house.
Mă repet, în caz că anumiţi nu au înţeles bine (cum de-obicei se cam întamplă): Nu am zis că toţi dj-ii sunt de doi bani. Spre exemplu l-am văzut pe Vali Bărbulesc odată dând lecţii la platane live, era genial, de-aceeaşi probabil că şi asemenea dj trec pe hip-hop sau rock (nu şi cazul lui). Însă în general, muzica house este piece of cake, din punctul de vedere al unui muzician (nu din al meu). Ritmul ăla se repetă şi se repetă, se mai schimbă ceva, se repetă iar ş.a.m.d. Aşa ştiu că era şi o melodie, tot house (bănuiesc că avea o durata formată din 5 cifre) care începea într-un registru acut şi creştea şi mai acut şi mai acut şi până la un moment dat când din nou revenea în registrul care a început şi se tot repeta.
Părerea mea.
A.F.
adrian.firculescu@gmail.com
Monolog decembrie 13, 2007
Posted by A.F. in Prostie.6 comments
Da… astăzi vorbesc despre o porcărie. Despre nişte personaje imaginare. Orice asemănare cu realitatea este o pură întâmplare.
Păi mă enervează… Mă enervează anumiţi retarzi care suferă de ei. Sunt genul de persoane care se cred mai presus decât orice. Nu te bagă în seamă decât după ce le invoci numele de vreo trei-patru ori, dacă ei vor să fie într-un fel, aşa va fi, când au nevoie de ceva îţi impun să-i ajuţi, parcă se cred în bancurile cu Chuck Norris. Ce dracu bă? Cine mă-ta eşti tu? Dă-te dracu de idiot revinoţi! Unde te crezi? Tu nu realizezi că îţi creezi singur un univers în care totu’ se întamplă cum crezi tu, citeşte Sărmanul Dionis că poate înţelegi ce vreau să zic.
Să înţeleg un lucru… Eşti popular, da? Eşti şmecher. Eşti cum vrei tu… Toată lumea se dă la o parte când treci tu. Probabil că ai şi o gramadă de bani, dacă nu ai idioţi pe care poţi să-i sugi. Imi dau seama că dacă acum eşti aşa, peste vreo 10 ani o să-ţi creezi propia-ţi Cosa Nostra, unde tu vei fi bou’ sef şi le vei dicta celorlalţi măgari.
Da’ să rămânem în prezent. Repet: cine eşti tu? Crezi că le-ai văzut pe toate? Eşti cumva Creatorul Cerului şi al Pământului? Îţi trebuie o scatoalcă să te trezeşti?
Ţine minte: poate că idiotu’ pe care l-ai ignorat azi îţi va fi de ajutor într-un moment când nu vei mai avea altcuiva să-i ceri, poate că este modest, şi poate că e mai bun la chestiile cu care tu tot te lauzi că eşti maestru. Poate că odată te poate face de râs, şi tu ce vei face? Că totuşi încă nu eşti mafiot să-ţi permiţi să-i iei gâtu’ şi să-l arunci în râpă.
Revinoţi! Revinoţi! Ia un pahar cu apă şi tornăţi-l în cap. Bună dimineaţa!
A.F.
adrian.firculescu@gmail.com
