A.F.

Folosesc Yahoo Messenger, drept client pentru chat. Nu că serviciile oferite de Yahoo ar fi prea bune, dar în România majoritatea-l folosesc. Nu-i poţi spune omului să folosească MSN, Google Talk, că, mă rog, toţi prietenii mei are id de mess.

Mă enervează foarte prescurtatea asta: mess. Don’t mess with me, ar spune englezu’, şi probabil că să referă la faptul că să nu vorbeşti cu el pe yahoo messenger. E adevărat că nu poţi spune ym. ia id-u meu de ym, dar mess mi se pare stupid.

Un fooarte mare dezavantaj al YM este această posibilitate de a trimite mesaje în masă, unui număr mai mare de persoane. Urăsc acest lucru. Le dă şansa tuturor idioţilor să spameze internetul. Mesaje în genu brb până la baie, sau ce faci mario când mergem la film? mi se par de o prostie de neimaginat. Sau alea cu dă mai departe că de nu moare şi mă-ta şi tac-tu. e verificat. Condoleanţe!

Dacă vreţi să ştiţi, eu nu prea am dat massuri în viaţa mea, iar când am făcut-o nu trimiteam blesteme, teste de fidelitate sau liste de spamming, ci probabil doar anunţuri, spre exemplu atunci când a trebuit să mă descotorosesc de o plăcută de memorie ram. Dar nu am mai dat un mesaj în masă de aproape 2 ani .

Prietene, tu mare spammer ce eşti, dacă n-ai ce face, vorba prietenului meu Wiz , dai Start, ai acolo Run, şi scrii aşa format c: şi sunt sigur că toate blestemele se vor rupe, maica-ta şi taica-tu vor fi în siguranţa, iar tu vei ajunge ce ţi-ai propus în viaţa.

Cât despre ceilalţi, puteţi folosi, statusul, deşi şi acolo e o porcăială mare cu statusuri de doi lei. Majoritatea care nu dă massuri, îşi pun la status non-stop profilul de hi5: poze noi http://eu-printesa.hi5.com şi da, poate fi stresant . Însă nu am nimic cu statusurile. Mă enervează doar ăia care mai vorbesc prin statusuri. Dar totuşi e mult mai bine decât să vorbeşti prin massuri.

Noroc cu un singur lucru. Lista de ignore…

A.F.
afir@live.com

Azi am avut o zi foarte frumoasă. Stau în Popeşti-Leordeni, fostă comună, actualmente oraş (bineînţeles doar în acte). Diferenţa între Bucureşti şi noi este de doar 3-4 kilometrii. Deci ne putem declara un fel de Pipera, dar înca “necolonizată”.

“Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul” spune Mircea Badea seară de seară. Probabil că ştie şi el ce înseamnă să pierzi ore în şir aşteptând ca un prost pe nişte băieţi care şi-au angajat transportul în comun.

Până în 2005, între Popeşti-Leordeni şi Piaţa Sudului din Bucureşti circulau liniile 144, 154, 243, 244, 245. Având în vedere că majoritatea credea că RATB-u’ e pe de-a moca, iar controlori nu prea vedeai, s-a creat o mare gaură în buget. Şi ce s-au gândit ăştia? Să desfinţeze “liniile preorăşeneşti”.

În acelaşi timp pe piaţă au apărut nişte băieţi foarte şmecheri care au spus: Dacă se desfiinţează RATB-u’ atunci vă asigurăm noi transportul în comun. Şi aşa au apărut nişte linii paralele şi anume 704 şi încă una pe care nu mi-o mai amintesc. Erau microbuze de maximum 30 de persoane, iar preţul, cel puţin la început, era profitabil: plăteai 5.000 de lei vechi pe călătorie, având în vedere că biletul RATB era 10.000 lei vechi.

Însă, văzând că au succes, ce s-au gândit? Să dublăm preţul! Lumea ce să facă, trebuia să accepte, altfel nu se mai putea deplasa la serviciu. Acum apare această retragere a liniilor preorăşeneşti RATB, iar fostele numere 244 şi 154 sunt cumpărate de aceşti băieţi. Astăzi, numai circulă maxi-taxiul 704 ci maxi-taxiul 244.

Odată cu trecerea timpului şi umplerea buzunarelor cu bani, aceste maxi-taxiuri au început să întârzie, circulând la intervale de 7-8 minute. Era foarte mult, pentru că până acum la 4-5 minute trecea câte unul.

Lumea era revoltată şi a cerut reintroducerea RATB-urilor. După o mare frăsuneală ce a durat cam vreo 6-7 luni, liniile preorăşeneşti au fost reintroduse, însă cu foarte multe diferenţe ca înaintea şi anume: circulau la un interval de 30 de minute; confortul foarte scăzut; preţul biletului era mai scump cu 10 bani (1,2 lei).

Astăzi, un RATB vine la 40-50 de minute, iar un maxi-taxi la 10-15 minute. Şi uite cum eu astăzi a trebuit să aştept 20-30 de minute acest amărât de 244 pentru a ajunge până la Piaţa Sudului şi să parcurg o amărâtă distanţă de 6 kilometrii.

Se zice că şoferii de RATB-uri sunt înţeleşi cu patronii maxi-taxiurilor să-şi întârzie durata cu 10 minute, primind un anumit procent din suma finală. Nu m-ar mira.

Ei bine, dacă nu îţi convine, ia-ţi carnet şi cumpărăţi maşină, şi enervează-te prin traficul bucureştean. Măcar nu stai 20 de minute pe loc.

A.F.
afir@live.com