A.F.

Tu mă tu. Să ştii că eşti fals tată. Adică, ce să-ţi spun. Parcă ai fi un inspector rupt în cur care numai el e tare, iar inspectatul e un idiot.

Discuţi cu mine de toate… De la afaceri până la probleme personale şi chiar şi despre nemulţumirile mele legate de anumite persoane, iar tu… ce să vezi, când sunt în birou’ directorului mă adânceşti şi mai mult în pământ, spunându-i şefului ce eu ţi-am spus ţie doar pentru că numai suportam. Te-am considerat un prieten. M-ai trădat!

Eşti întotdeauna cu ăia care sunt la putere. Dacă io aş fi la putere, ai fi mâna mea dreaptă, dacă ar fi duşmanul meu la putere tu hop după el, iar când ai trece pe lângă mine ai întoarce privirea.

Eşti prost! Îţi dai singur seama de asta, faci o gramadă de chestii care să îţi recomande prostia. În primul rând, eşti solo. Prietenii tăi sunt doar colegii de afaceri pe care uşor îi elimini, păstrându-i doar pe ăia care îţi cântă în strune, se închină la tine şi te văd ca pe un pontif care nu greseşte niciodată.

În al doilea rând, eşti nesimţit. Poate c-ai avut şi tu odată nişte prieteni, că doar ai făcu’ o şcoală primară, un gimnaziu, un liceu, o facultate, da’ i-ai trădat. Poate că ăia, inclusiv eu, le-a fost milă de tine, observându-ţi starea distrusă şi orgolioasă şi aşa vai de capu’ ei şi încercând să te scoată din impas. Pentru că tu mereu erai în centru atenţiei. Făceai ceva şi pac erai original, chiar dacă acest originalism era pozitiv sau negativ.

Şi în al treilea rând, o să te pensionezi mă… Cine o să-ţi vină în vizită? La cine o să te duci în vizită? Cine o să te îngroape?

Asta, vedem mai încolo…

A.F.
afir@live.com

Later Edit: Ăsta e un articol mai greu de înţeles. Poate fii interpretat şi ca fiind un idiot de copil, dar de asemenea poate fii interpretat şi ca fiind un retardat de brocker.