Cartea de duminică: Doamna Bovary ianuarie 20, 2008
Posted by A.F. in Literatură.3 comments
Deşi este o carte, pe care a trebuit sa o citesc pentru scoala, tot citind si obisnuindu-ma cu ea, a devenit o parte, ce e drept destul de mica, din viata mea.
Incepe destul de plictisitor, prezentandu-l pe Charles Bovary, un tanar insurat cu o vaduva de 45 de ani, care isi exercita meseria de medic in sat si in imprejurimi, continua si mai plictisitor, povestind cum sotia lui Charles moare, el se duce la un pacient si se indragosteste de fiica acestuia, Emma, cu care se casatoreste apoi.
Cartea este plictisitoare in cea mai mare parte (primele 3 sferturi) narand cum Emma, obisnuita cu pasiunea, andrenalina si intalnirile din cartile citite pe ascuns cat timp a stat la manastire, se trezeste in fata unei vieti obisnuite, terne si lipsita de orice alt lucru nou. Astfel ea se arunca in bratele amantilor, uitand de singura persoana care a iubit-o cu adevarat, Charles.
Timp de cateva luni isi traieste mult astepta aventura, traieste fiecare clipa de iubire la maxim, fiecare dezamagire devenind o obsesie deprimanta. Bineinteles ca fiecare lucru fericit nu dureaza mult, amantii o parasesc, datoriile se aduna. Din aceasta situatie de nesuportat pentru Emma, ea gaseste scaparea: sinuciderea.
Este foarte trist sa vezi cum dupa disparitia unei persoane, de o intreaga familie se alege praful: Charles moare pe o banca in parc, fiica lor Berthe este trimisa la o matusa saraca.
poate aceasta poveste incearca sa te faca pe cititori sa ii aprecieze mai mult pe cei care tin cu adevarat la ei.
Am scris deja prea mult, am stricat surpriza celor care poate voiau sa o citeasca.
Raura
punk4my at yahoo.com
La Mulţi Ani Tony! ianuarie 19, 2008
Posted by A.F. in Respiro.3 comments
Astăzi un bun prieten de-al meu împlineşte frumoasa vârstă de 16 ani. Haideţi să-i urăm cu toţii un sincer La Mulţi Ani şi fie ca totul să îi meargă bine, atât pe plan profesional cât şi pe plan social.
LA MULŢI ANI TONY!
Amintiri: Cum m-am înscris la liceu ianuarie 18, 2008
Posted by A.F. in Amintiri.3 comments
Amintiri. Un nou set de articole pe care le voi publica treptat. E despre cât de frumoasă e România… Amintirile care m-au făcut să mă gândesc, dar cu asta încotro? Cât să mai suport? Citiţi în continuare şi o să vă daţi seama ce vreau să spun.
Numai ţin bine minte data. Îmi amintesc doar că la două săptămână după ce aflasem notele pe care le obţinusem la Testarea Naţională trebuia să mă prezint la şcoală, pentru a primi fişa de înscriere la liceu. După o harababură totală, am aflat că eu, studiind gimnaziul în judeţul Ilfov şi dorind să mă înscriu la un liceu din Bucureşti, trebuia să mă prezint la Şcoala nr.1 “Sfinţii Voievozi” de pe la gara de nord unde urma să completez fişa respectivă cu toate opţiunile mele.
Eu ce m-am gândit: să nu mă duc în aceeaşi zi, era deja prea târziu. Să mă duc a doua zi. De la ora 7. Şi aşa era destul de devreme. Şi-mi amintesc cum în dimineaţa următoare, înjuram în gând ora la care m-am trezit, de parcă trebuia să mă duc să-mi ţin rându’ la carne şi la ouă ca înainte de ‘89. În fine, când ajung în incinta şcolii, mă întâlnesc cu mai mulţi colegi, care îmi spun “suntem aici de la 4! suntem printre primii! ce cauţi la ora asta?”. Să înnebunesc! Deci ăştia-s de la 4? Io la 7 eram ca boierii care se trezeau la 12. Dar până la urmă am zis: “mă sunt al 150-lea… poate n-o dura chiar mult. pe la 12 ar trebui să fie gata.”
Mă gândeam că citind un ziar, ascultând ceva muzica, mai vorbind cu lumea, timpul va trece repede şi voi intra în sală, voi preda fişa aia blestemată şi în final voi ajunge acasă. Dar nu! De-abia la ora 5 jumătate seara am putut intra să completez opţiunile! Şi în acea sală, eram singuru care vroia să intre la un liceu cu media de admitere peste 8,50.
Foarte urât! După ce un an de zile am învăţat de-am rupt pentru examenu’ ăsta, sperând mereu să primesc ce e mai greu, în final având rezultate pe care eu le pot concluziona foarte bune, ajunsesem să stau la aceeaşi coadă cu ăia care, au frecat pista tot anu’ şi au copiat prin săli, în final reuşind să scoată un 5.
Deci să vă reamintesc. Am ajung în incinta şcolii cu pricina la 7 dimineaţa şi am ieşit pe la 6 şi un sfert (18:15 mai precis). 11 ore de aşteptat, doar ca să mă inscriu la liceu. Asta pentru că sunt din judeţul Ilfov. Câtă bătaie de joc!
În momentele acelea mă gândeam cât de proastă a fost organizarea, un singur centru de inscriere pentru tot Bucureştiul, având în vedere că mulţi copii tind spre un liceu din capitală. Şi totuşi, acelaşi centru va funcţiona şi anul acesta, când se vor strânge la fel mulţi copii şi când din nou se va aştepta 11-12 ore.
N-ai ce să faci. Nu-ţi convine, ia-ţi casă în Bucureşti! Păi unde casă în Bucureşti? Dacă o garsonieră e o avere, un apartament e un fel de comoara templierilor…
Timpul le rezolvă pe toate…
A.F.
afir at live.com
Mapa profesională ianuarie 17, 2008
Posted by A.F. in Politic.add a comment
Mare fâsâială pe scena politică. După demisia lui Chiariu de acum ceva buna bucată de vreme, tot e frăsuneala asta cu nou ministru al justiţiei. Mă deci să înţeleg că de o lună de zile noi scaunul justiţiei e liber?
Şi cum Băsescu vrea să-şi aibă oamenii şi pe la tribunale, ca oamenii lui să scape uşor, s-a găsit tocmai el să caute în mapa profesională a doamnei Norica Nicolai şi ghici ce-a găsit? Ceea ce-l interesa, s-o scoată coruptă.
Nu zic că nu ar fi. Chiar sunt de acord! Bravo domne, aşa trebuie, dacă e coruptă opune-te, dar nu tocmai matale. Uite-te puţin la tine… Mapa ta profesională unde ţi-e? Sau a Monicăi Macovei… Şi mă refer aici la mapa necenzurată, că cenzurată nu are niciun rost.
Dar mă interesează mai mult mapa matale. Şi dosaru’ tău de la Secu’… Eh, doar ai fost şi tu om, ce naiba, ai mai făcut şi tu prostii.
Dar lasă că dacă nu reuşeste Tăriceanu să-şi pună oamenii lui la justiţie, sigur mai reformează odată guvernu’… Mai ţineţi minte cum era cu Cioroianu? Ştia Băsescu ceva, c-o să ajungă să dea cuba cu regele Spaniei sau că o să aprobe ca un câine tot ce spune Condoleezza Rice.
La justiţie ne trebuie un om cu carismă care se poate impune. Nu ne trebuie un tânăr, pentru că am văzut mai devreme ce se poate întâmpla, dar nici o persoană trecută de a doua vârsta. Ne trebuie un adevărat lider aici, că dacă nu, justiţia va rămâne chioară, România va şchiopăta în continuare şi mulţi băieţi şmecheri vor fura şi mai mult.
Da, apropo, cre’ că mi-am pierdut şi eu mapa profesională… Bă dacă o găsiţi să mi-o trimiteţi naiba înapoi că cine ştie pe ce mâini încape.
A.F.
afir@live.com
Statul în sos… ianuarie 16, 2008
Posted by A.F. in Societate.2 comments
Acuma văd că e o vorbă, care din fericire nu îmi aparţine nu-mi aparţine şi anume: staţi în sos!
Io intrigat la început, îţi dai seama, bă ce dracu vor ăştia să zică? statu’-n sos? ce e asta? mă fac tocană? Da’ nu. Nu-i aşa E despre ceva care, e pe de-o parte e interesant, pe de altă parte e un pic cam ciudat.
Statul în sos e defapt copierea comportamentului, vestimentaţiei, gândirii majorităţii. Cel puţin asta am înţeles eu. Sosu’ ăsta te duce aşa pe valuri, tu neconştientizând ce faci sau cine eşti, ajungând în final în aceeaşi situaţie degenerata ca toată lumea.
Bine. Da’ eu acum, că am un mic prilej, aş vrea să mă leg de generaţiilea astea. Proclet scria acum ceva bună vreme pe blogul său despre generaţiile şi trendurile din 60 până încoa. Au fost hipioţii, prin ‘60 cu mişcarea hippie. Tipii ăştia au lansat drogurile pe piaţă. Ei fumau marijuana, iar în cadrul grupului au încurajat asta. Dupaia s-a trecut la drogurile mai tari, şi tot aşa, doar pentru a ieşi din banalul cotidian.
A urmat generaţia hairy dacă nu mă înşel prin ‘70 cu rockerii ăia coloraţi în toate culorile curcubeului, majoritatea homosexuali. Dupaia prin ‘80 generaţia disco, care mie mi s-a părut un kitsch, chiar dacă au existat trupe disco rămânânând în istorie (Abba de exemplu).
Prin ‘90, apar punkiştii care, deşi formaţi mai devreme, acum îşi au perioada comercială.
Iar în ziua de azi pe cine îi avem? Pe emo! Poate ce-a mai ciudată generaţie de până acum. Adică… hipioţii erau cu drogurile, discotecarii erau pantalonii ăia ciudaţi, punkiştii cam ciudat îmbrăcaţi, da’ ăştia… Mi se face milă de ei. Ei sunt condamnaţi la suferinţă. Săracii.
Da’ văd că acuma am mai apărut încă unii, nu ştiu dacă îi numesc bine, minimalişti pe care îi tot vezi pe la Romană coborând din metrou. Nu ştiu, sunt aşa coloraţi, adesea se îmbracă în hanorace şi… hmm. Nu am nimic cu ei, doar că ăsta e sosul.
Ei bine, cică io nu-s în sos… Asta e bine nu? Adică, nu ştiu dacă am ceva în comun cu majoritatea. Nu fumez, nu beau, nu mi-a scăpat ţigara în bere, ascult rock adevărat, nu punk-rocku’ ăsta, ce să zic… Sunt un om normal.
Eu cred că e cam ciudat la gust sosu’ ăsta, nu i-ar strica puţină sare…
A.F.
afir@live.com
Later Edit: E o prostie asta cu sosu’! 
O mare idioţenie!
Mihai Eminescu ianuarie 15, 2008
Posted by A.F. in Respiro.4 comments
Acum 158 de ani se năştea, probabil cel mai bun poet român, Mihai Eminescu.
A existat o contradicţie în ceea ce priveşte data naşterii poetului, într-un registru al membrilor “Junimii”, Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, în documentele gimnaziului din Cernăuţi aceasta figurează ca fiind 14 ianuarie 1850.
Titu Maiorescu în lucrarea Eminescu şi poeziile lui citează cercetările lui N.D. Giurescu şi preia concluzia că data şi locul naşterii lui Eminescu sunt la 15 ianuarie 1850, în Botoşani.
Odată cu 15 ianuarie, se stârnesc adesea întrebări şi nedumeriri, de exemplu cum a murit, de ce a murit, cum a trăit, apariţia unor poezii erotice, chestii din astea. Personal nu sunt fan Eminescu, nu prea înţeleg poezia, însă îl respect ca fiind cel mai bun poet român.
Bănuiesc că majoritatea cunoaşteţi povestea lui, cel puţin povestea pe care o învăţaţi la şcoală, că la început îl chema Eminovici, că era un inspector, nu trebuie să vă mai obosesc eu cu astea.
Cert este că … respect. Cu băieţi ca ăştia nu ne mai văd străinacii ţigani.
A.F.
afir@live.com
Leul şi-a revenit! :) ianuarie 15, 2008
Posted by A.F. in Ştiri.add a comment
1 Euro = 3,7 lei
Ce naiba să mai zic. Era totuşi teoretic că noi nu o avem o economie bine dezvoltată ca să ne putem juca cu monede precum euroiu’.
Îmi amintesc prin iunie-iulie, când euro ajunsese 3,1 chiar la un moment dat scăzuse la sub 3 lei, eram toţi în culmea fericirii! Îţi dai seama totu’ o să fie mai ieftin, se vede că ne integrăm înUniunea Europeană, să trăim bine!
Pffffff ) . E adevărat că şi eu mă bucuram, chiar eram optimist că euro va mai scade în continuare ajungând pe la vreun 2,7 şi astfel ne vom putea permite şi noi mai multe lucruri din import.
Vise prietene!
Acum aştept ca euro să se întoarcă la 4 lei, că doar e o cifra rotundă. Şi mi-e milă de ăia care au pariat pe leu!
Da’ am o întrebare: De ce când eu mă duceam să-mi plătesc taxele, impozitele, mă rog, ce trebuia io să plătesc mi se calcula la 3,7 şi nu la 3,1? A fost această scădere doar o caterincă?
Ianuarie 2005: 1 euro = 3,85 lei
Ianuarie 2006: 1 euro = 3,7 lei
Iunie 2007: 1 euro = 3,1 lei
Astăzi: 1 euro = 3,7 lei
Peste un an: completaţi dumneavoastră
A.F.
afir@live.com
Nadia, you’re out! ianuarie 14, 2008
Posted by A.F. in Prostie.2 comments
Sunt fan Ucenicul. Adică dacă, n-o ştiaţi până acum, măcar acum v-am informat. Şi pot să spun că faptul că Nadia a fost selectată să participe la Ucenicu’ ăsta nou cu celebrităţi m-a încântat foarte mult.
Am văzut că astăzi, multe ziare aveau publicate articole, cu faptul că Nadia Comăneci a fost concediată. Sincer să fiu, eu am văzut emisiunea pe NBC şi la cum s-a comportat mi-am dat seama că lumea afacerilor nu prea o recomandă pe Nadia. Acolo n-ai mamă n-ai tata. Chiar şi în sala de consiliu, Nadiei îi era puţin jenă se dea vina pe cineva. Este normal, nu toată lumea n-are scrupule.
Dar n-am vrut să subliniez astea. Eu am văzut emisiunea vineri seara, am zis mă lasă naiba că e prea târziu, în America deja a fost, e veche ştirea. Şi ceea ce ma uimit este că astăzi, cel mai citit ziar din România, Libertatea ghici ce-avea pe prima pagina? Nu, nu era o femeie dezbracată, era un titlu mare “Nadia dată afară dintr-o emisiune tv” (ai articolu’ aici)
Mă… deci cât de prost să fii să scrii şi să publici un asemenea text. Sunt sigur că majoritatea idioţilor care cumpără ziaru’ nu au auzit de Donald Trump sau de emisiunea acestuia, iar titlul ăsta duce mai mult la ideea că Nadia a fost pur şi simplu dată afară dintr-un talk-show, sau emisiune din asta live.
Mă libertinilor, care lucraţi la Libertatea, în primu’ rând Nadia nu a condus echipa fetelor (este o porţiune în articol care precizează asta) a condus-o altcineva, şi în al doilea rând numai puneţi titlurile astea de neam prost.
A şi, lasaţi dracu pe toţii puii de bogataşi nu-i mai pupaţi atatâ în fund, găsiţi şi voi un subiect mai normal, fără dramă şi omoruri, fără ţâţe şi fese, fără regine porno.
Da’ doar trăim în România… Singura ţară în care cel mai vândut ziar e tabloid!
A.F.
afir@live.com
