jump to navigation

Ninge iar… februarie 15, 2008

Posted by A.F. in Ultimă oră.
Tags: ,
add a comment

După o lună de la ultima ninsoare, când de abia se mai uscase pământu’ de la mocirla creată de rafala de zăpadă, când îmi scosesem şi eu bicicleta pentru nişte plimbări în aerul liber, ghici ce? A început să ningă. Iar…

Nu, n-am nimic cu ninsoarea, da’ mă gândesc cum o să fie peste vreo două săptămâni, când o să se mai încălzească şi iarăşi o să ajungă totu’ un ţarc de porci.

Numai am nimic de comentat, doar că… unde sunt utilazele de dezăpezire? Dacă suntem europeni, când vedem o ninsorică afară imediat alertăm pe băieţii ăia care se ocupă cu astea şi vin şi ei cu tractoarele alea să împrăştie zăpada.

Câteva poze, făcute în grabă mai jos:

(mai mult…)

O scrisoare din iad februarie 15, 2008

Posted by A.F. in Respiro.
add a comment

Un material foarte profund. Doar uite-te şi spune-mi cât de creştin eşti.

A.F.

Ziua îndrăgostiţilor februarie 14, 2008

Posted by A.F. in Societate.
1 comment so far

La fel ca şi Halloween, Valentine’s Day e de asemenea o sărbătoare copiată. Una aşa, mai după Revoluţie. Fac ăia ceva peste ocean, să facem şi noi. N-am nimic cu asta, chiar îmi place că există asemenea zile, că dacă e vreodată să-mi deschid o fabrică de ciocolată, farmaceutică, de felicitări sau o florărie, o să am un mare profit astăzi.

Bine, acum să ne gândim puţin. Câţi dintre voi ştiţi cine a fost sfântul Valentin ăsta? Sunt sigur că habar nu aveţi, dar sărbătoriţi şi voi, ca restu’ lumii. Nu poţi fi tu diferit că te respinge societatea.

Ei bine, asta se întâmpla în timpul Imperilui Roman, cam când era Diocleţian la putere, dacă mai ţin bine minte. Oricum, era prin Roma. Şi acest Valentin era un preot. Bineînţeles, cultul creştin era interzis, dar deja mulţi soldaţi se convertiseră la creştinism.

Iar în timpul ăla, urmând exemplul Spartei antice, împăratul interzice căsătoriile, pentru ca soldaţii să poată să plece la război, fără să se mai gândească la “cei dragi”. Iar consecința acestei legi, a fost trăirea în concubinaj, fără căsătorie. Iar acest Valentin s-a opus. Şi a fost omorât. A fost un martir. Iar pentru asta, a fost avansat la rangul de sfânt. Iar în memoria lui a apărut Valentine’s Day (bine de asta nu prea sunt sigur). Asta e singura sărbătoare contemporană recunoscută de Biserică, deşi, mai pe alocuri, nu prea e de acord.

Aşa că astăzi, trebuie să comemoraţi ziua acestui sfânt :D . Numai comentaţi în legătura asta, supuneţi-vă regulilor. Nu poţi trăi într-o lume fără reguli. :) )

Şi dacă aveţi nevoie de felicitări, bomboane sau ursuleţi puteţi vorbi cu mine, vi le dau la un preţ promoţional.

A.F.
afir@live.com

Messengerul – cupidonul contemporan februarie 13, 2008

Posted by A.F. in Societate.
add a comment

Câţi dintre voi nu vă pierdeţi ore întregi socializând pe internet? Chiar şi blogul e un mod de a socializa. hi5-ul la fel. Cam după ideea asta cred că a fost creat internetul, nicidecum după cum zic ăştia.

Câți dintre voi folosesc messengerul pentru afaceri? Câți dintre voi, când ajung mai devreme la serviciu și își beau cafeaua nu socilizează cu foștii colegi, prieteni, de asemenea la servicii?

Să ne gândim mai bine: pe messenger, dacă știi să vorbești, dacă nu ești stresant sau disperat poți vorbii cu orice. Cine în ziua de azi, când vrea să se cunoască mai bine cu o tipă sau cu un tip îşi mai stabileşte întâlniri pe la nu știu ce cafenele? Numai e așa. Aflăi idu’ lu’ aia şi ai terminat.

De obicei cu cine socializezi mai puţin spre deloc în viaţa reală, socializezi foarte mult în viaţa virtuală şi învers. Să recunoaştem că avem multe persoane în lista de prieteni care ne sunt străine când trecem pe stradă sau când suntem la cursuri sau serviciu.

Aşa că e foarte uşor astăzi să-ţi şi faci relaţii cu messengerul. Când eşti faţă în faţă, tre’ să zâmbeşti, să nu te bâlbâi, să îţi găseşti cuvintele, mă rog… foarte mult timp petrecut cu subiectul. Aşa, pe messenger poţi vorbi ore în şir, şi dintr-una în alta poţi termina foarte uşor prima fază. După care, e treaba ta cum te descurci.

De asemenea, dacă eşti un… tip mai nesocial poţi găsi alţi tipi nesociali în lumea întreagă, care îşi găsesc salvarea pe messenger. Nu e nimic asta, messengerul e şi el un joc addicting.

Eh, n-am nimic cu asta, vreau doar să subliniez în ce lume minunată trăim. :)

A.F.
afir@live.com

Ziaru’ şi tiraju’ februarie 12, 2008

Posted by A.F. in Societate.
add a comment

Am observat că în ziua de astăzi nu prea mai cumpără nimeni un ziar. Bine, înafară de Libertatea că ăla e ieftin. Mă refer la ziarele adevărate. Probabil că un ziar de calitate are înghesuite prea multe articole şi acestea necesită prea mult timp de lectură, sau faptul că preţul e un leu şi poate omu’ nu-şi permite să dea un un leu pe un ziar.

Aşa că ce s-au gândit majoritatea ziariştilor? Să bage cd-u’. Toată lumea o să ia ziaru’ că are cd. Mai ales filme. Foarte uşor: iei filmu’ de pe net, îl transformi în dvd, îl iei pe un puşti cu două clase de engleză să-ţi facă o subtitrare şi gata. Pui un preţ mai piperat de 4 lei şi îţi creşte tiraju’.

Acum, nu vreau să-mi spuneţi că nu-i aşa ce zic eu, că ei chiar plătesc mulţi bani ca să-mi ofere mie filmu’. Ştii ceva, am cumpărat destule filme din ziare, şi cam toate aveau calitatea unui film dowloadat de pe dc++. Poate că or fi plătit enorm de puţin pentru o calitate atât de proastă.

Multe ziare şi-au mărit brusc tirajul după ce au oferit chestii non-jurnalistice. Chiar apăruse o vorbă prin vânzători: mai ai ziaru’ ăla cu cartea? Dacă voiai să-l mai prinzi, dădeai şpagă cu o zi înainte şi poate poate îşi mai amintea ăla de tine.

Oricum, dacă la început doar câteva ziare ofereau cd-uri şi cărţi, astăzi în cam fiecare găseşti câte ceva, pentru că, trebuie să mănânce şi gura lor ceva. Nu prea-mi place situaţia asta. Să recunoaştem… toată lumea citeşte ziaru’ pe net.

A.F.
afir@live.com

7 zile februarie 11, 2008

Posted by A.F. in Societate.
3 comments

dsc02037.jpg

Deci mi se pare genial… Cum aşa? Ce automate sunt astea? Foarte frumos. Uite-mi mâncarea pe geam. Vreau banii înapoi!

A.F.
afir@live.com

A murit Tokio Hotel! februarie 11, 2008

Posted by A.F. in Kitsch, Prostie.
8 comments

Mare, chiar foarte mare panică printre fanii Tokio Hotel. Circulă un zvon pe internet cum că fraţii ăia din trupa, Bill şi Tom Kaulitz ar fi murit. Nebuneală mare, toţi vroiau să ştiu cum au murit, de ce au murit sau dacă întradevăr au murit… Nu ştiu de ce Google i-a redirecţionat pe aceşti nedumeriţi chiar pe blogul meu pentru că eu nu scrisesem nimic legat.

Din fericire, nu sunt morţi. Deci, staţi liniştiti, sunt bine mersi, n-au păţit nimic. Nici eu nu aş fi vrut să moară, Doamne fereşte! Nu am nimic personal cu ei.

A fost doar o farsă – cred – a celor care nu le mai suport pe aceste fane disperate care mereu încearcă să îi scoată curaţi, mari exemple. Adică… fetelor, v-aţi ales prost idolii. O să vă daţi seama mai târziu. Mă rog… nu e treaba mea asta. Vorba englezului: get yourself a boyfriend!

Doar că mă gândesc la un lucru… Abba au fost o formaţie disco. Au avut mulţi fani. Îi respectăm acum pentru ce au făcut, mai ales că majoritatea părinţilor noştrii au fost fani. Dar dacă stăm să ne gândim în ansamblu toată muzica disco a fost un kitsch, însă a rămas în istorie. Cumva copii noştrii îi vor vedea la fel pe ăştia? Sper că nu.

A.F.
afir@live.com

Cartea de duminică: Ultimul Templier februarie 10, 2008

Posted by A.F. in Literatură.
1 comment so far

Săptămâna asta a venit şi rândul meu să mai fac un review despre o carte. Şi după cum am promis anterior, voi prezenta Ultimul Templier, un roman de acţiune şi suspans scris de Raymond Khoury.

După cum reiese din titlu, cartea se referă la ordinul templierilor şi anume la acea comoară a lor care tulbura Vaticanul. După cum şi autorul susţine, este o carte de ficţiune, deci e foarte puţin probabil să fie adevărat ce vor găsi în carte.

Romanul începe cu un atac asupra Muzeului Metropolitan din New York, în timpul unei expoziţii cu obiecte aduse din arhiva Vaticanului. Atacatorii sunt patru călăreţi medievali, care nu sparg muzeul pentru bani sau tablouri valoroase, ci culmea pentru nişte lucruri aparent inutile: un codificator ciudat, şi nişte scrisori scrise într-un limbaj necunoscut.

În fine, un arheolog, Tess Chaykin – era o tipă – se afla în muzeu în timpul atacului. Şi ea, arheolog fiind observă un lucru destul de ciudat la unul dintre călăreţi.

Între timp, FBI-ul îl numeşte pe Sean Reilly să se ocupe de caz. Acesta aparent se întâlneşte cu Tess, şi se cam îndrăgosteşte de ea. Cam aşa se hotărăşte să se ţină după ea.

Şi mă rog, se mai întâmplă nişte chestii pe aici, cert e că această Tess se gândeşte să apeleze la un profesor de istorie, Vance, care în final se dovedeşte a fi un maniac care vrea să distrugă religia creştină.

Ideea cărţii este că nu există nicio religie, toate sunt scorneli ale fiinţei umane, însă nu scorneli negative, pentru că, aşa cum autorul precizează mulţi oameni fac bine pentru religie, mulţi trăiesc cu speranţa în religie.

Comoara templierilor nu este niciun Sfânt Graal, niciun mormânt ci defapt un jurnal care ar demonstra că Iisus Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci un simplu păstor, ceea ce ar da peste cap cam totul.

Puteţi găsi cartea prin biblioteci sau prin librării. Are în jur de 584 de pagini, perspectiva narativă este complexă, din ochii fiecărui personaj principal. Este scrisă destul de novice, fără prea multă filozofie, descrieri bune.

Nota mea: 9/10

A.F.
afir@live.com