A.F.

N-am nimic cu sărbătoarea asta. Adică, face parte din triunghiul morţii, trebuie să alergi după nişte chestii pe care le arunci în sertar şi le uiţi. Bine, dacă restu’ ar face ca noi ar fi bine, da’ când primeşti un bmw sau un audi legat cu şnur, nu prea mai încape în sertar.

Pentru că nu primesc mărţişoare – şi nici nu aş vrea – mă cam stresează sărbătoarea asta. O gaură în buget pe care cam greu o umplii la loc. Măcar se compensează cu zâmbetele şi pupăturile primite.

Dar dacă stăm bine să ne gândim: mărţişorul… Tradiţie românească nerecunoscută de biserică. Mărţişoare dadeau geto-dacii cam prin timpul când Iisus se năştea drept cadou de Anul Nou. La noi anu nou a fost acu’ 3 luni.

Şi totuşi, ce mărţişoare se acceptă în ziua de azi? Dacă preţul e sub trei zerouri, nu e bine. Dacă nu e aurit, iar nu e bine. Mă ce naiba, mă enervez şi cumpăr flori.

Şi totuşi, sărbătorile încă nu s-au terminat. Urmează 8 martie.

A.F.
afir@live.com