A.F.

M-am mai uitat şi eu puţin pe blogul meu, cam slăbuţ nimic interesant, parcă degeaba l-ai mai vizitat. Nu că aş vrea eu să fie extravagant, sală de cinema sau blog de scandal. Că e aiurea, poate că faci mai mare trafic, da’ nu-ţi ajuta la nimic.

Chiar acum stau la o tastatură cam ciudată, dar mă rog, ernogomică din fire şi mă gândesc ‘bă da’ ce draculul să scriu eu azi’ şi pe cuvântul meu, altă dată mergea, îmi venea o idee imediat pe care o exploatam la maxim în doua sau trei pagini de doişpe cu calibri. Poate că nici nu lucrez ca altă dată, şi apar şi diverşi factori externi care mă perturbează.

Astăzi, am salvat lumea. Am făcut tot ce am putut şi tot ce mi-a stat în putinţă şi am reuşit. Sper să fiu considerat un erou, că de altfel de ce mi-aş mai fi dat silinţa? Dacă nu aş fi fost eu, dracu s-ar fi ales de tot. Dar stau şi mă întreb, oare chiar aşa este? Poate că da, poate că nu. Dar oare am salvat toată lumea sau numai lumea mea?

Nu, mi-am dat seama că nu-i aşa. E ceva diferit. Dacă aş fi salvat lumea, atunci aş fi fost fericit. Toţi eroii sunt fericiţi. Înseamnă că m-am înşelat. Lumea nu este salvată. Dacă ar fi fost aşa, ar fi mers pozitiv, când defapt, totul e la fel de negativ, sau poate mai negativ decât înainte. Mi-am distrus lumea.

Nu, nu poate fi aşa. Încă mai merge ceva, dar nu ca înainte. Aş fi dorit să fi făcut ceva cu adevărat nu doar să mi se fi părut. Timpul le rezolvă pe toate. Dar câteodată timpul le rezolvă definitiv. Rămâne să vedem în ce sens…

Ce dracu vrea să spună asta aici?

A.F.

afir@live.com

Am încetat să mai scriu atunci când am observat modul în care un blog a început să fie privit. Nu am vrut să fac şi eu parte din acea categorie deja criticată şi am ales să dau bir cu fugiţii. Pe lângă faptul că dezbăteam nişte lucruri pe care probabil nici eu nu le voi mai citi vreodată, criticam numai ceea ce nu-mi plăcea, de parcă eram un suveran pontif.

Blogul nu îşi are rost dacă ai impresia că te poate asculta cineva. Dar asta e doar un început. Cert este că uneori simţi nevoia să împarţi anumite lucruri, alteori vrei doar să le scrii numai pentru tine, altminteri înnebuneşti.

Ceea ce a fost, a fost. Nu am să şterg niciun post scris până acum, vreau să le las ca să se facă o diferenţa între ceea ce a fost, şi ceea ce va fi. Fiecare are să tragă o concluzie după ce va vedea continuarea. Să nu te aştepţi la prea multe…

A.F.
adrian.firculescu@gmail.com

puţină linişte şi puţin calm înaintea începerii unui nou drum.