A.F.

M-am mai uitat şi eu puţin pe blogul meu, cam slăbuţ nimic interesant, parcă degeaba l-ai mai vizitat. Nu că aş vrea eu să fie extravagant, sală de cinema sau blog de scandal. Că e aiurea, poate că faci mai mare trafic, da’ nu-ţi ajuta la nimic.

Chiar acum stau la o tastatură cam ciudată, dar mă rog, ernogomică din fire şi mă gândesc ‘bă da’ ce draculul să scriu eu azi’ şi pe cuvântul meu, altă dată mergea, îmi venea o idee imediat pe care o exploatam la maxim în doua sau trei pagini de doişpe cu calibri. Poate că nici nu lucrez ca altă dată, şi apar şi diverşi factori externi care mă perturbează.

Astăzi, am salvat lumea. Am făcut tot ce am putut şi tot ce mi-a stat în putinţă şi am reuşit. Sper să fiu considerat un erou, că de altfel de ce mi-aş mai fi dat silinţa? Dacă nu aş fi fost eu, dracu s-ar fi ales de tot. Dar stau şi mă întreb, oare chiar aşa este? Poate că da, poate că nu. Dar oare am salvat toată lumea sau numai lumea mea?

Nu, mi-am dat seama că nu-i aşa. E ceva diferit. Dacă aş fi salvat lumea, atunci aş fi fost fericit. Toţi eroii sunt fericiţi. Înseamnă că m-am înşelat. Lumea nu este salvată. Dacă ar fi fost aşa, ar fi mers pozitiv, când defapt, totul e la fel de negativ, sau poate mai negativ decât înainte. Mi-am distrus lumea.

Nu, nu poate fi aşa. Încă mai merge ceva, dar nu ca înainte. Aş fi dorit să fi făcut ceva cu adevărat nu doar să mi se fi părut. Timpul le rezolvă pe toate. Dar câteodată timpul le rezolvă definitiv. Rămâne să vedem în ce sens…

Ce dracu vrea să spună asta aici?

A.F.

afir@live.com