A.F.

Tot ce ţi s-a spus până acum sunt numai minciuni. Crezi că ai greşit? Chiar crezi asta? Eşti tu atât de sigur? Ce te face să crezi asta? Ţi-ai dat seama de greşeli sau ai comis una de curând?

Nu e vina ta. Asta e doar modul cum decurge viaţa, nu te poţi impotrivi. Trebuie să înveţi să depăşeşti momentele. Timpul le va rezolva pe toate. Gândeşte-te doar, câte lucruri te aşteaptă mai târziu. Nu face ceva greşit.

Credeam că… aşa eşti tu. Totul în jur sunt numai minciuni.

Şi chiar şi aşa, tot nu se rezolvă nimic…

Sau… poate că da.

A.F.
afir@live.com

De ce să tac în loc să vorbesc? De ce să mă confesez în loc să țin pentru mine? De ce să spun adevărul în loc să mint? Cu ce oare am greșit?

Teamă. Teamă să spun ce gândesc. Teamă să spun ce cred. Teamă să spun ce simt. De ce? De ce eu? De ce mie? Cu ce oare am greșit?

Întuneric. Mă învăluie. Totul e negru. Numai simt nimic. Nu știu cum să simt. De ce eu? De ce mie? Cu ce oare am greșit?

Aude șoapte. Sunt salvarea mea. Mă terorizează. Mă urăsc. Vreau să scap. Cu ce oare am greșit?

Mă trezesc. Totul e altfel. Totul e schimbat. Totul e rece. Mă distruge și mai mult. Dacă asta e lumea ta, nu vreau să trăiesc în ea. Cu ce oare am greșit?

Mă trezesc. Îmi fac curaj. Deschid ochii. Mă eliberez. Mă destăinui. Mă regăsesc. Mă înjosesc. Mă întristez. Simfonia tăcerii. Cu ce oare am greșit?

Sunt alungat. Sunt dispărut. Sunt aruncat. Sunt abătut. Cu ce oare am greșit?

Neînțeles și disperat, arunc o ultimă strigare. Cu ce oare ți-am greșit?

imi pare rau…

A.F.
adrian.firculescu@gmail.com

Nimicul nu poate fi nimic, pentru că dacă ar fi nimic, asta ar însemna că nu există. La fel cum și nimeni nu există, și cum nici scăderea sau împărțirea nu există. E ușor de acceptat dacă încerci.

Ură! O urăsc pentru că dezvăluie toate defectele din lume, toate lucrurile care nu ar trebui niciodată descoperite, care ar trebui ascunse, care nu ar trebui să existe niciodată, lucruri care opresc utopia, lucruri evadate din distopie, care nu au ce căuta nicăieri. Dar cum nicăieri nu există, pentru că niciodată ceva nu se află nicăieri, lucrurile nu se pot întâmpla ca în teorie. (…) Urât!

Sunt egoist, sunt materialist, sunt un suveran pontif, îmi este mult mai ușor să arunc responsabilitățile și să fur meritele, iar asta mă face să mă simt superior. Ce dobitoc! Nu e bun de nimic și acum dă vina pe alții…

(…)

A.F.
afir@live.com

Se duce dracu totul. De la cel mai mic până la cel mai mare. Și problema nu este una de actualitate, însă apar diferite situații ce reactualizează trecutul. E totuși un pic normal.

Ceea ce nu este normal este faptul că nimeni nu spune nimic, se uita totul rapid și se trece mai departe ca și când nimic nu ar fi existat și nimic nu ar fi influențat cu nimic, ar fi fost doar așa, făcut să se întâmple.

E mult praf în jurul meu. Am observat asta dimineață. Defapt e mult praf peste tot pe unde mă duc. Încep să simt din ce în ce mai mult. E un pic ciudat, dar parcă m-am speriat când am văzut în detaliu particulele de praf ce ocupau întreaga atmosferă.

Sunt o gramadă de microbi în jur. Nimeni nu-i observă.

Asta e legea naturii. Nu mă afectează cu nimic, pentru că sunt imun, imun la tot ce este în jurul meu, sau tot ce încearcă să intre în contact cu mine. Este ca și când as fi înconjurat de un scut invizibil care nu permite celorlalte să treacă în lumea mea.

Și totuși… e praf.

Ești praf!

A.F.
afir@live.com