A.F.

După aproximativ un an de absenţă, m-am hotărât să mai încerc odată, doar pentru a-mi aşterne gândurile şi părerile pe un suport pe care le-aş putea stoca şi reciti după o anumită perioadă de timp.

M-am gândit de multe ori să clachez din nou, pentru că, fie şi dacă aş avea ceva de spus, probabil ar fi foarte greu să îl aşez în fraze academice, respectând un limbaj fluent de scriere.

Puţină lume vizitează un blog pentru a citi un capitol dintr-o carte. Probabil că nimeni nu stă să citească un articol, post sau părere care este aranjată greşit în pagină, chiar dacă acesta conţine idei inovatoare sau nu.

Aşa că, mai mult pentru a prinde curaj, sau nu, m-am hotărât să încerc să respect anumite reguli, pe care am să ţi le descriu în continuare:

În primul rând, pentru a fi mai uşor de citit, atât de către mine însumi, cât şi de către tine, cititorule, m-am gândit la alternativa unor articole, posturi, gânduri – cum vrea fiecare să le considere – exprimate în fraze scurte, idei concise, fără să te mai aburesc şi să-mi uşura şi mie treaba de mai târziu.

În al doilea rând m-am gândit să abordez fiecare subiect pe care îl consider eu important, şi fiecare idee care îmi trece prin minte într-o anumite perioadă de timp.

Iar în ultimul rând, nu voi mai încerca satira, deoarece nu sunt în postura pentru aşa ceva, voi încerca să fiu drept şi neutru, voi încerca să observ atât lucrurile bune, cât şi lucrurile rele – pentru că, după cum mulţi sper că şi-au dat seama, definiţiiile de baiat rău şi baiat bun date de mass-media, societate, grupuri etc. sunt nici mai mult şi nici mai puţin decât nişte stereotipuri greşit formate, de câte ori nu se întamplă exact pe dos? – dar să laud ceea ce mie mi se pare de bun gust, şi să-mi exprim părerea în legătură cu ce m-a dezamăgit.

Ca să îţi dau un exemplu, cât timp am tastat frazele de mai sus, mi-am adus aminte de puţinele oportunităţi pe care le oferă în România o reşedinţă înafara capitalei. Lăsând la o parte absenţa unor mofturi sociale, lipsa unui cinematograf, al unui teatru, neorganizarea niciunui concert sau al niciunui târg, lipsa unui spital dotat cu aparatură medicală modernă, lipsa unor sedii ale unor instituţii importante ale statului, lipsa unor magazine pe un anumit domeniu etc. (şi lista poate continua) şi adunarea tuturor celor menţionate mai sus într-un singur oraş din ţară, reprezintă modul nostru de a ne conduce greşit. Poate că în Bucureşti poţi găsi reprezentanţe ale unor branduri sportive, firme IT sau al unui constructor de maşini, dar într-un orăşel izolat din România – nu vorbesc aici de niciun oraş sau municipiu, deşi nici în cazul lor situaţia nu e mai bună – trebuie să iei autobuzul patruzeci de kilometrii până la cel mai apropiat sediu care nici ăla nu e impecabil şi poate nici acolo nu găseşti ce cauţi.

Problema aceasta, după părerea mea, s-ar putea soluţiona foarte simplu dacă am avea autostrăzi. Fac cu maşina până la Bucureşti o oră, cumpăr ce vreau apoi mă întorc acasă.

Dar asta nu e ceva capital. Poate că autostrăzile nu ar soluţiona total problema, pentru că nu toată lumea îşi poate permite o maşină şi bani de benzină pentru a face drumuri până la Bucureşti pentru orice nimic, dar cel puţin ar fi un rău mai puţin simţitor, pentru că, măcar am avea oportunitatea de a călători în ţara într-un timp mai scurt. Construcţia unor căi ferate moderne ar putea fi o idee bună, dar la ora actuală nu este nici în stagiu de proiect.

După cum vezi m-am aruncat într-o problemă pe care nu pot s-o rezolv, dar măcar am reuşit ceea ce mi-am propus, şi anume, să aştern ideea pe un suport.

Asta a fost prima mea încercare, îţi mulţumesc dacă ai ajuns să citeşti până în acest capăt. Îţi aştept feedback-ul, dar şi părerile .

A.F.
afir@live.com