A.F.

Dacă mă cunoşti de mai multă vreme probabil că ţi-ai dat seamă deja că sunt un tip singuratic, poate chiar crezi că sunt şi anti-social, sau nu mă pot integra într-un grup, echipă etc.

Ca să fiu sincer o lungă perioadă de timp asta am crezut şi eu, şi am încercat partea opusă, pe care nu am apreciat-o niciodată. Parcă îmi plăcea mai mult liniştea pe care o aveam înainte, şi am rămas confuz.

După ce am studiat mai multe cazuri pe care eu le-am considerat similare mie, mi-am dat seama că, deşi până acum vedeam solitudinea ca un lucru deplorabil, o boală, faptele stau total diferit.

Dacă cineva cataloghează un lucru ca fiind rău, el face această clasificare doar pentru că respectivul reflectat universului său propiu implică consecinţe şi compromisuri pentru continuarea vieţii de zi cu zi într-un mod diferit sau dificil.

De câte ori nu ai încercat să faci un lucru bun, şi în final totul s-a terminat rău, chiar foarte rău. Gândeşte-te bine. De câte ori nu ai încercat să sapi groapa cuiva, să-l prinzi în capcană, iar în final totul s-a terminat cu bine pentru prezumtiva ta victimă, dar tu ai ajuns să pici în propia ta cursă?

Gândeşte-te ce înseamnă defapt un lucru rău. Hai să luam exemplul minciunii. Catalogată de-a lungul secolelor ca un lucru rău, minciunea poate deveni un mod de a evita anumite sentimente negative şi de a ieşi din situaţii mai mult sau mai puţin stânjenitoare.

Dacă ar fi să spui întotdeauna adevărul, asta ar însemna că atunci când încerci să încurajezi pe cineva, ar trebui să îi dai dreptate în problemele pe care el le ridică. Că e un ratat, că nu a ştiut să aleagă bine, sau de ce se mai poate el plânge. Dacă ai de gând să spui în continuare adevărul, nu ai avea cu nimic să-l ajuţi.

Atunci când ai o părere proastă despre un coleg cu care eşti obligat să lucrezi, nu poţi chiar aşa de uşor să-i spui adevărul, că prezenţa lui te desgustă, asta dacă nu te interesează deloc viitorul tău sau consecinţele care vor apărea în finalizarea proiectului, temei etc.

Atunci când un prieten, o fată, un băiat ţi se lamentează în legătură cu un defect fizic pe care el/ea îl observă, sau orice altceva, tu, în cazul în care respectivul are dreptate, poţi să minţi, pentru ca totul să se termine cu bine, şi bineînţeles cu speranţa că într-o zi, minciuna ta va deveni adevăr, iar prezumtivul defect se va rezolva.

Nu există bine fără rău, şi probabil nici viceversa. Nu poţi spune că tu crezi în Dumnezeu, iar Diavolul este o prostie. La fel cum nici pacea totală în lume nu va exista niciodată. Aşa stau lucrurile.

Iar catalogarea solitudinii ca defect este mai mult un stereotip. Mulţi din noi probabil îşi ating potenţialul atunci când lucrează într-un loc retras de ceilalţi.

Tu ce crezi? Sunt sigur că ai altă părere sau cel puţin vezi lucrurile într-un mod diferit faţă mine.

A.F.
afir@live.com