A.F.

Cu cât trăiesc mai mult în această lume, pe această planetă, în această galaxie, în acest univers îmi dau seama de imperfecţiunea ei, de modul în care s-a denigrat înca din primele miimi de secundă ale big bangului / din momentul în care Adam şi Eva au fost alungaţi din grădina Edenului.

Invidia. Pe mulţi ne-a copleşit, nu poţi să spui că nu ai fost vreodată invidioasă – sau invidios bineînţeles – pe ceva sau cineva, care a reuşit să te surclaseze şi ţi-a furat toată popularitatea şi respectul pe care le primeai înainte şi care îţi dădeau sentimentul de fericire, de plăcere, de reuşită.

Ai devenit invidios imediat ce ţi-ai descoperit adversarul, pe acel ceva sau cineva care îţi putea pune în pericol actuala ta poziţie, şi schimba radical imaginea pe care ţi-ai obţinut-o, prin mijloace mai mult sau mai puţin corecte.

Cât de veche este invidia? Cine este primul invidios? În Geneza, prima carte a Vechiului Testament, este menţionat Cain, primul fiu al lui Adam şi al Evei care şi-a omorât fratele, Abel din gelozia pe care a căpătat-o din cauza faptului că Dumnezeu nu i-a primit jerfta în acelaşi mod în care a primit-o pe a fratelui său. Gelozia, lupta de clasă, dorinţa triumfului l-au făcut să-şi urască fratele până într-un punct extrem. Oare câţi din Caini nu trăiesc astăzi printre noi? Tu câţi ai recunoscut până acum?

Câţi invidioşi nu ai întâlnit atunci când purtai aparat dentar pentru îndreptarea şi înfrumuţesarea dinţilor? Te-ai întrebat vreodata de ce te atacă? Poate că, având dinţi neîngrijiţi erau conştienţi că atunci când nu-l vei mai purta, frumuseţea dantururii tale o să fie cu mult peste a lor.

Te-ai întrebat de ce în dimineţile când ieşi din sala de fitness sau în serile în care faci jogging eşti ţinta unor glume invidioase sau chiar bădărane, remarci sarcrastice venite din partea unora care sunt într-o continuă creştere laterală?

Te-ai întrebat vreodată de ce atunci când eşti cel mai bun dintr-o clasă, grup, echipă, eşti numit tocilar, eşti izolat de către ceilalţi şi într-un final resuscitat şi proslăvit pentru scurt timp în momentele critice pe care vor să le treacă cu brio?

Invidia, gelozia au vârste apropiate cu cea a rasei umane, a vieţii. Fac parte din imperfecţiunea vieţii, spiritului uman. Este acea eroare de sistem din Matrix, pe care nici The Architect nu a fost în stare s-o rezolve.

Probabil unul dintre singurele lucruri care nu pot fi în niciun fel reparate, pentru că, gândeşte-te: de câte ori nu ai fost invidios? De câte ori nu ţi-ai fi dorit ca acel cineva, sau acel ceva să nu existe, să nu fi apărut niciodată pe scena vieţii tale. Şi câte lucruri nu ai fi fost în stare să-i faci? Eu am reuşit să-mi alung aceste dorinţe apărute de nicăieri, pentru că, am avut un motiv.

Lumea, societatea, totul se va repeta la infinit atât timp cât şi noi, eu, tu adaptăm greşelile trecutului şi refuzăm să învăţăm şi să evităm lacunele trecutului.

Orice este relativ. Şi putem demonstra că nimic nu este imposil. Poţi fi martorul momentului în care imposibilul îşi pierde sensul din dicţionar. Tu te poţi schimba? Tu te poţi abţine?

A.F.
afir@live.com