A.F.

Am găsit aceste propoziţii scrise într-o agendă pe care voiam s-o arunc, însemnate într-o zi în care solitudinea m-a copleşit până la extrem, şi m-am gândit să le postez aici, pentru a le putea reciti mai târziu.

Mă gândesc acum ce ar trebui să fac în continuare, cum aş putea acţiona pentru ca totul să fie cum doresc eu, sau la percepţia mea asupra lucrurilor şi cum cred eu că ar fi bine. De multe ori stau şi realizez, că defapt, nu există fapte pe care aş putea să le atribui altcuiva şi pentru care eu să nu am nicio responsabilitate. Sunt de vina, şi sunt responsabil pentru toate lucrurile pe care le fac, şi cel mai important este că eu ar trebui să fiu conştient de treaba aceasta. (…)
Este totuşi o afirmaţie dramatizată, degeaba mă lamentez la asemenea scenarii, când defapt pot să-mi dau singur seama că, uneori anumite lucruri nu pot fi controlate. Apar legături invizibile şi aparent inofensive care apoi cauzează răni grave în momentul în care se încearcă ruperea lor. (…)

Exprimarea mea de atunci era foarte slabă, după cum se poate şi vedea. Însă acest lucru nu cred că mă cataloghează ca fiind un incult.

A.F.
afir@live.com