A.F.

Memoriile unei gheişe este un roman de Arthur Golder, ce ilustrează o poveste fictivă a unei fete care a lucrat ca gheişă în Kyoto, Japonia, în perioada de dinainte şi de după Al Doilea Război Mondial.

Acţiunea este relatată din perspectiva lui Sayuri Nitta, o fostă-gheişă, ce locuieşte în New York. Ea este intervievată de către Jakob Haarhuis, un profesor la Universitatea din New York.

Romanul debutează cu Sayuri în timpul copilăriei, când purta numele de Chiyo Sakamoto. Împreună cu sora ei, ele sunt vândute în robie, după intervenţia domnului Tanaka pe lângă tatăl fetelor.

Chiyo este cumpărată de către o okya, o casă de gheişe, (mai mult…)

Maestrul şi Margareta este un roman scris de Mihail Bulgakov, al cărui subiect se învărte în jurul vizitei făcute de Diavol în Moscova anilor 1930. Este considerat unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX, precum şi una dintre cele mai importante satire sovietice.

Trebuie să-ţi spun că este o carte pe care nu o poţi înţelege atât de uşor, dacă nu ai mai citit până acum ceva asemănător, şi mă refer cel puţin la scrieri de Dostoievski sau Tolstoi.

Diavolul ia forma magicianului Woland şi pune pe jar cetaţenii Moscovei, aducându-i în stare (mai mult…)

Angels & Demons este primul roman care îl are ca protagonist pe Robert Langdon, personajul fictiv al lui Dan Brown.

Ca să fiu sincer am citit mai întâi The Da Vinci Code, iar la vremea aia (vara 2006), nu prea m-a interesat şi romanul de faţă.

Mi-am propus să-l citesc înainte să văd filmul, însă comanda mea a întârzia aproape o lună, aşa că am fost nevoit să mă duc întâi la cinema. Dar asta nu mi-a luat din savoarea conspiraţiei browniene, lăsând la o parte faptul că subiectul din film era destul de modificat.

Este vorba despre o ameninţare adusă Vaticanului de către un vechi inamic al Bisericii, Illuminati, o societate secretă anticreştină. (mai mult…)

“Fiesta” sau “The Sun Also Rises”, este romanul de debut al autorului Ernest Hemingway, laureat al Premiului Pulitzer în 1953 cât şi al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, apărut în anul 1926.

Deşi istoria a demonstrat că marii autori nu au avut debuturi strălucite, “Fiesta” este unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX. Acţiunea se focalizează asupra unui grup de americani stabiliţi în Paris care fac excursii frecvente prin Franţa sau Spania, în perioada anilor 1920.

Protagonistul romanului este Jake Barnes, un veteran al Primului Război Mondial, iar naraţiunea se realizează din perspectiva acestuia. (mai mult…)

Săptămâna asta a venit şi rândul meu să mai fac un review despre o carte. Şi după cum am promis anterior, voi prezenta Ultimul Templier, un roman de acţiune şi suspans scris de Raymond Khoury.

După cum reiese din titlu, cartea se referă la ordinul templierilor şi anume la acea comoară a lor care tulbura Vaticanul. După cum şi autorul susţine, este o carte de ficţiune, deci e foarte puţin probabil să fie adevărat ce vor găsi în carte.

Romanul începe cu un atac asupra Muzeului Metropolitan din New York, în timpul unei expoziţii cu obiecte aduse din arhiva Vaticanului. Atacatorii sunt patru călăreţi medievali, care nu sparg muzeul pentru bani sau tablouri valoroase, ci culmea pentru nişte lucruri aparent inutile: un codificator ciudat, şi nişte scrisori scrise într-un limbaj necunoscut.

În fine, un arheolog, Tess Chaykin – era o tipă – se afla în muzeu în timpul atacului. Şi ea, arheolog fiind observă un lucru destul de ciudat la unul dintre călăreţi.

Între timp, FBI-ul îl numeşte pe Sean Reilly să se ocupe de caz. Acesta aparent se întâlneşte cu Tess, şi se cam îndrăgosteşte de ea. Cam aşa se hotărăşte să se ţină după ea.

Şi mă rog, se mai întâmplă nişte chestii pe aici, cert e că această Tess se gândeşte să apeleze la un profesor de istorie, Vance, care în final se dovedeşte a fi un maniac care vrea să distrugă religia creştină.

Ideea cărţii este că nu există nicio religie, toate sunt scorneli ale fiinţei umane, însă nu scorneli negative, pentru că, aşa cum autorul precizează mulţi oameni fac bine pentru religie, mulţi trăiesc cu speranţa în religie.

Comoara templierilor nu este niciun Sfânt Graal, niciun mormânt ci defapt un jurnal care ar demonstra că Iisus Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci un simplu păstor, ceea ce ar da peste cap cam totul.

Puteţi găsi cartea prin biblioteci sau prin librării. Are în jur de 584 de pagini, perspectiva narativă este complexă, din ochii fiecărui personaj principal. Este scrisă destul de novice, fără prea multă filozofie, descrieri bune.

Nota mea: 9/10

A.F.
afir@live.com

Romeo şi Julieta, classica poveste de dragoste între doi tineri, dragoste ce, cum niciodată nu poate fi perfectă, este deranjată de duşmănia între familiile celor doi îndrăgostiţi.

Urmează o luptă aprigă între cele două familii pentru aşa-zisa onoare a lor, luptă ce angrenează întreaga Veronă şi duce la pierderi inutile de vieţi, din nou în numele onoarei.

Spun inutile, pentru că dacă familiile ar fi fost de acord de la bun început cu dragostea celor doi (Romeo şi Julieta) totul s-ar fi putut termina frumos, cu happy-end.

Dar pentru că părinţii au fost proşti mai mult de cinci minute pe zi, Verona a pierdut un moştenitor, cele două familii câte un copil, şi mulţi alţii ce au murit pentru împlinirea dragostei.

După părerea mea, cum am văzut cândva titlul unei cărţi, ”O dragoste perfectă, O iubire imperfectă”.

Wiz out.

Deşi este o carte, pe care a trebuit sa o citesc pentru scoala, tot citind si obisnuindu-ma cu ea, a devenit o parte, ce e drept destul de mica, din viata mea.

Incepe destul de plictisitor, prezentandu-l pe Charles Bovary, un tanar insurat cu o vaduva de 45 de ani, care isi exercita meseria de medic in sat si in imprejurimi, continua si mai plictisitor, povestind cum sotia lui Charles moare, el se duce la un pacient si se indragosteste de fiica acestuia, Emma, cu care se casatoreste apoi.

Cartea este plictisitoare in cea mai mare parte (primele 3 sferturi) narand cum Emma, obisnuita cu pasiunea, andrenalina si intalnirile din cartile citite pe ascuns cat timp a stat la manastire, se trezeste in fata unei vieti obisnuite, terne si lipsita de orice alt lucru nou. Astfel ea se arunca in bratele amantilor, uitand de singura persoana care a iubit-o cu adevarat, Charles.

Timp de cateva luni isi traieste mult astepta aventura, traieste fiecare clipa de iubire la maxim, fiecare dezamagire devenind o obsesie deprimanta. Bineinteles ca fiecare lucru fericit nu dureaza mult, amantii o parasesc, datoriile se aduna. Din aceasta situatie de nesuportat pentru Emma, ea gaseste scaparea: sinuciderea.

Este foarte trist sa vezi cum dupa disparitia unei persoane, de o intreaga familie se alege praful: Charles moare pe o banca in parc, fiica lor Berthe este trimisa la o matusa saraca.
poate aceasta poveste incearca sa te faca pe cititori sa ii aprecieze mai mult pe cei care tin cu adevarat la ei.

Am scris deja prea mult, am stricat surpriza celor care poate voiau sa o citeasca.

Raura
punk4my at yahoo.com