A.F.

(mai mult…)

Până acum am încercat să evit să comentez în scris toate aceste sentimente şi trăiri pe care majoritatea persoanelor ajung să le confrunte, unii într-un mod mai profund, alţii într-un mod mai superficial. Această reţinere a mea a fost alimentată şi de lipsa de experienţă de care dădeam dovadă, şi de eşecurile sentimentale repetate. Însă, dimpotrivă, o persoană în situaţia mea ar putea vedea lucrurile mult mai raţional şi ar înţelege situaţia mult mai pozitiv.

Dragostea este un sentiment măreţ. Oamenii s-au născut ca să iubească. De la părinţi, la familie, la iubiţi, la prieteni, la soţi, la copii, la nepoţi, pentru toate persoanele pe care le îndrăgim şi pe care le avem la suflet, pentru toate simţim sentimentul de iubire.

Însă din păcate, societatea a reuşit să limiteze acest sentiment doar la (mai mult…)

Stăteam ultimele zile şi mă gândeam, după ce abia terminasem de citit primele manuscrise ale lui Mircea Eliade, scrise la vârste fragede de 14-15 ani, la posibilitatea mea de a-mi indexa sentimentele şi momente ale vieţii prin intermediul unui jurnal.

Am avut un jurnal, în care am continuat să scriu circa o lună şi două săptămâni. După aceea devenise deja obositor şi plictisitor să scriu în fiecare zi. Dar asta nu trebuie să mă descurajeze acum.

Mi-am găsit jurnalul şi mi-am adus aminte de momentele în care eu stăteam la masă şi scriam. Cât de mult aş fi vrut să nu-l fi cenzurat atât. Adică, tot ce scriam era doar o parte a sentimentelor şi trăirilor prin care treceam în acea perioadă. Mi-era teamă să nu-l găsească cineva, mai târziu, (mai mult…)

Mă simt foarte prost. Multe lucruri mi s-au întâmplat, nu ştiu de care parte a baricadei să fiu. E ca atunci când trebuie să dai un răspuns fix, dar nu ştii exact care parte este cea mai bună, pentru că fiecare vine cu lucrurile ei bune, şi, bineînţeles, cu lucrurile ei rele.

(mai mult…)

Şi tu şi eu am avut ajunsuri cât şi neajunsuri. Foarte greu îţi aminteşti atunci când ai avut un succes iminent, care ţi-a dat un sentiment de fericire şi care din păcate a fost de scurtă durată, uneori poate prea scurtă.

Şi tot tu îţi aminteşti de acel eşec care ţi-a marcat acea perioadă a vieţii, acel eşec care nu a venit niciodată singur, care parcă nu cunoştea solitudinea şi ţinea cu prisos să-şi aducă şi prietenii cu el.

Îţi aminteşti starea ta de atunci? După acel eşec, după acel refuz… (mai mult…)

Un eşec nu este sfârşitul lumii. Un refuz nu e capătul. Continuă să mergi mai departe.

(mai mult…)

Discuţia pe care Rocky o are în acest film cu fiul său m-a făcut în 2006 să-mi dau seama de o greşeală mare pe care o repetam atunci în continuu.

Transcrierea în continuare: (mai mult…)

Dacă mă cunoşti de mai multă vreme probabil că ţi-ai dat seamă deja că sunt un tip singuratic, poate chiar crezi că sunt şi anti-social, sau nu mă pot integra într-un grup, echipă etc.

Ca să fiu sincer o lungă perioadă de timp asta am crezut şi eu, şi am încercat partea opusă, pe care nu am apreciat-o niciodată. Parcă îmi plăcea mai mult liniştea pe care o aveam înainte, şi am rămas confuz.

După ce am studiat mai multe cazuri pe care eu le-am considerat similare mie, mi-am dat seama că, deşi până acum vedeam solitudinea ca un lucru deplorabil, o boală, faptele stau total diferit.

(mai mult…)