A.F.

E un efect foarte des întâlnit în ziua de astăzi, dar mai mult la copii care se cred trecuţi de mult de vârsta copilăriei.

Nu prea cred că pot s-o iau deontologic, să definesc şi să categorisesc efectul de turmă, cred că cel mai bine ar fi să-l descriu printr-un exemplu.

Şi anume: să luam o fată la întâmplare, care să-i dăm numele de Maria. Ea, Maria e foarte bună prietenă cu Andreea care de asemenea e bună prietenă cu Mădălina care e prietenă cu Ana şi în final ele îşi crează un mic anturaj. O gaşcă în genu’ celor din filmele de 2 lei. Iar aceste fete urăsc manelele. Da’ rău de tot.

Şi într-o zi, i se năzăre lu’ una că şi-a descoperit atracţia faţă de muzica orientală. Şi începe să asculte manele. Prietenele ei ce crezi? Că o s-o înjure şi o s-o izoleze? Nu. Ăsta este efectul de turmă. Din mari anti-maneliste vor deveni maneliste get-beget. Şi ce are în a asculta manele? Păi stai puţin măi fată parcă ziceai că să asculţi manele e rău. Aşa dintr-o dată?

Prostie. Ce să mai zic. Şi culmea, că este întâlnită foarte des. Sunt mai mult decât sigur că toate fetele care urau şi nu suportau gayi acuma nu au nimic cu ei pentru că şi Bill Kaulitz e gay, iar toate care condamnau marijuana, acum au nimic împotrivă pentru că şi Lindsay Lohan foloseşte.

Ne ducem de râpă. Şi mă gândesc ca generaţia asta o să conducă în curând ţara, or să stea prin parlamente şi guverne, or să fie la ghişee şi or să se ocupe de viitorul nostru. Toţi au avut idioţii lor, dar totuşi, parcă ai noştrii sunt cei mai idioţi.

Rămâne să vedem.

A.F.
afir@live.com

Ţara asta e cam ciudată. Nu avem drumuri, asta o ştim de mult. Nu prea mă mai miră. Parcul Herăstrău e plin de noroi. Nu vă recomand. Dacă vreţi să vă plimbaţi şi voi puţin ca să vă pregătiţi sufleteşte pentru clubu’ de mega-fiţe de-abia deschis veţi fi văzut ca un ţăran care tocmai şi-a alergat porcii.

Foarte frumos. Probabil că şi celelalte parcuri sunt la fel, că e foarte greu să faci o potecă din nişte ciment, că doar e şi ăla scump şi n-are primăria bani.

Dar, mă rog, şi strada mea e plină de noroi. Cam totu’ e noroiat. Ce dracu se întâmplă mă? S-au apucat ăştia se sape c-au uitat să mai tragă vreo ţeavă? Strada Fagului e ţarc de porci. Strada Zalău e deja dună de noroi. Toate din cauza săpăturilor. Mă băieţi, aţi descoperit vreun Sfânt Graal sau vreun mormânt a lu’ Tutankamon adus de vânt pe-aici? Vara-toamna ce dracu aţi făcut?

Ca o ironie a sorţii, Popeşti-Leordeni, deşi e văzut ca un sat de ţărănoi şi cocalari proşti care nu vor ajunge nimic în viaţă (ceea ce defapt şi este dacă e să ne gândim mai bine), seamănă foarte bine cu Bucureştiul. Ai grijă unde calci!

A.F.
afir at live.com

Cum naiba să încep… Îmi plac proştii… Mai ales ăia care nu se simt. Şi de asemenea îmi plac ăia care, deşi sunt zero în domeniul respectiv, se dau drept doctori. Domnul profesor doctor…

Poţi fi prost în orice moment al vieţii tale. Probabil că tu nu crezi asta, dar cei din jur o cred. Probabil că prietenii tăi nu simt asta, dar restul populaţiei o simte. Poţi fi prost atunci când, fiind într-un grup deranjezi liniştea publică. Cei care se simt deranjaţi o să te creadă un prost, însă tu nu te vei crede, pentru că te-ai distrat. Poate la un moment dat te poţi simţii ca un prost după privirile celor din jur.

Poţi mai fii prost dacă îţi planifici prostiile. Şi aici mă refer la cei care se prefac beţi, cad dinadins, sau, mă rog, fac orice altceva pentru a impresiona. Mai încearcă băiete că pe duduia de la geam nu prea a mişcat-o nimic. Poate doar că te crede un prost.

Pe vremuri proştii erau ăia care nu aveau nimic de-a face cu domnia şi celelalte organe de conducere. Proşti, da’ mulţi! spunea Alexandru Lăpuşneanul.

Prostul secolului XXI, nu este ăla care nu ştie să citească, să socotească, sau să scrie, este chiar ăla care ştie foarte bine să citescă, să socotească perfect şi să scrie foarte frumos, însă este dezorganizat şi dezordonat, destrăbălat şi leneş.

Eh, cred că aţi prins ideea…

A.F.
afir@live.com

Later Edit: Titlul m-a inspirat din Muzica nu se ascultă, se simte, ca să nu zică cineva ceva.

Sunt fan Ucenicul. Adică dacă, n-o ştiaţi până acum, măcar acum v-am informat. Şi pot să spun că faptul că Nadia a fost selectată să participe la Ucenicu’ ăsta nou cu celebrităţi m-a încântat foarte mult.

Am văzut că astăzi, multe ziare aveau publicate articole, cu faptul că Nadia Comăneci a fost concediată. Sincer să fiu, eu am văzut emisiunea pe NBC şi la cum s-a comportat mi-am dat seama că lumea afacerilor nu prea o recomandă pe Nadia. Acolo n-ai mamă n-ai tata. Chiar şi în sala de consiliu, Nadiei îi era puţin jenă se dea vina pe cineva. Este normal, nu toată lumea n-are scrupule.

Dar n-am vrut să subliniez astea. Eu am văzut emisiunea vineri seara, am zis mă lasă naiba că e prea târziu, în America deja a fost, e veche ştirea. Şi ceea ce ma uimit este că astăzi, cel mai citit ziar din România, Libertatea ghici ce-avea pe prima pagina? Nu,  nu era o femeie dezbracată, era un titlu mare “Nadia dată afară dintr-o emisiune tv” (ai articolu’ aici)

Mă… deci cât de prost să fii să scrii şi să publici un asemenea text. Sunt sigur că majoritatea idioţilor care cumpără ziaru’ nu au auzit de Donald Trump sau de emisiunea acestuia, iar titlul ăsta duce mai mult la ideea că Nadia a fost pur şi simplu dată afară dintr-un talk-show, sau emisiune din asta live.

Mă libertinilor, care lucraţi la Libertatea, în primu’ rând Nadia nu a condus echipa fetelor (este o porţiune în articol care precizează asta) a condus-o altcineva, şi în al doilea rând numai puneţi titlurile astea de neam prost.

A şi, lasaţi dracu pe toţii puii de bogataşi nu-i mai pupaţi atatâ în fund, găsiţi şi voi un subiect mai normal, fără dramă şi omoruri, fără ţâţe şi fese, fără regine porno.

Da’ doar trăim în România… Singura ţară în care cel mai vândut ziar e tabloid!

A.F.
afir@live.com

Tu mă tu. Să ştii că eşti fals tată. Adică, ce să-ţi spun. Parcă ai fi un inspector rupt în cur care numai el e tare, iar inspectatul e un idiot.

Discuţi cu mine de toate… De la afaceri până la probleme personale şi chiar şi despre nemulţumirile mele legate de anumite persoane, iar tu… ce să vezi, când sunt în birou’ directorului mă adânceşti şi mai mult în pământ, spunându-i şefului ce eu ţi-am spus ţie doar pentru că numai suportam. Te-am considerat un prieten. M-ai trădat!

Eşti întotdeauna cu ăia care sunt la putere. Dacă io aş fi la putere, ai fi mâna mea dreaptă, dacă ar fi duşmanul meu la putere tu hop după el, iar când ai trece pe lângă mine ai întoarce privirea.

Eşti prost! Îţi dai singur seama de asta, faci o gramadă de chestii care să îţi recomande prostia. În primul rând, eşti solo. Prietenii tăi sunt doar colegii de afaceri pe care uşor îi elimini, păstrându-i doar pe ăia care îţi cântă în strune, se închină la tine şi te văd ca pe un pontif care nu greseşte niciodată.

În al doilea rând, eşti nesimţit. Poate c-ai avut şi tu odată nişte prieteni, că doar ai făcu’ o şcoală primară, un gimnaziu, un liceu, o facultate, da’ i-ai trădat. Poate că ăia, inclusiv eu, le-a fost milă de tine, observându-ţi starea distrusă şi orgolioasă şi aşa vai de capu’ ei şi încercând să te scoată din impas. Pentru că tu mereu erai în centru atenţiei. Făceai ceva şi pac erai original, chiar dacă acest originalism era pozitiv sau negativ.

Şi în al treilea rând, o să te pensionezi mă… Cine o să-ţi vină în vizită? La cine o să te duci în vizită? Cine o să te îngroape?

Asta, vedem mai încolo…

A.F.
afir@live.com

Later Edit: Ăsta e un articol mai greu de înţeles. Poate fii interpretat şi ca fiind un idiot de copil, dar de asemenea poate fii interpretat şi ca fiind un retardat de brocker.